Aleargă și ține minte - стр. 5

De dormit (642 grame)

Am observat că antrenamentul are efect dacă înainte de asta dorm bine. Chiar dacă nu am mâncat, chiar dacă nu am dispoziție, chiar dacă plouă.

Cel mai important pentru recuperare este somnul. Eu vreau, în pustiu, să dorm strâns și bine, de asta voi târî cu mine sacul de dormit, covorașul și dopurile de urechi. Unii iau și pernă. Eu am hotărât să economisesc pe asta 100 de grame și voi pune sub cap rucsacul.

Sacul de dormit l-am ales mult timp. Acum pe piață sunt multe opțiuni ultraușoare, cu puf mișto. Mai este o variantă interesantă – perechea: vestă plus buzunar pentru picioare. M-am scărpinat în cap și am ales cea mai optimală combinație dintre greutate, volum și proprietățile termoizolante, luând în considerare cele +5° C prognozate noaptea – Minimus Down Sleeping Bag, K Series (372 grame).

Se întâmplă, atunci când merg în munți, să-mi iau covorașe gonflabile. Sincer să fiu, ele sunt incomode – scârțâie, sunt înguste și plus la asta nu sunt durabile – de la fiecare scânteie apar găuri. Să le umfli și să le dezumfli durează. De asta, am hotărât să iau la cursă un karemat – covoraș din spumă. Cel mai mișto și ușor – Therm-a-Rest Z-Lite (270 grame).

Pentru a economisi din greutate, i-am făcut circumcizie – am tăiat o treime din el. Lasă picioarele să stea pe pământ, principalul fundul să stea pe moale.

De îmbrăcat (2579 grame)

Aici cel mai important este rucsacul. De el depind foarte multe.

Din fericire, nu a trebuit mult să-mi bat capul și mi-am luat un WAA MDS ULTRABAG de 20 de litri (1086 grame). Cu el la Marathon des Sables aleargă mai bine de jumătate din participanți. Uite așa căluț testat.

Unica ce am făcut, – i-am tăiat toate centurile, sforile, cârligele

și elasticele inutile, în total, peste 200 de grame în plus. Greutatea finală a rucsacului – puțin mai mult de un kilogram.

Pe cea de-a doua poziție după importanță – adidașii. Asta e partea mea preferată: să-i cumpăr, să alerg, să mă întristez, să-i dăruiesc. Și așa am făcut de trei ori înainte ca să mă decid ce model și mărime să-mi iau. Aceștia sunt Hoka Challenger ATR 3 (perechea – 660 grame).

Mărimea am luat-o cu un centimetru și jumătate mai mare decât cea obișnuită. Doar e bine cunoscut faptul că cel mai mare necaz al alergătorilor în cadrul Maratonului de Nisip sunt mozoalele. Ele apar la 90 de procente din participanți. Formula e foarte simplă: arșița + transpirația + frecarea = mozoale. Iar dacă în adidași mai nimerește și nisip, poți să-ți arunci picioarele la gunoi.

Pentru ca nisipul să nu ajungă în adidașii alergătorului, au fost inventate ghetrele – un fel de bahile cu lipici. Banda cu lipici este cusută pe adidași și pe bahile.

Le îmbraci și poți alerga liniștit până la glezne în nisip.

Eu am ales RaidLight Desert Gaiters (76 grame): sunt ușoare și nu te rod. Este foarte important să-ți alegi corect ciorapii. Fivefingers-urile14 nu permit ca degetele să se roadă unul de altul și te ajută să-ți păstrezi picioarele. Până la MDS am alergat maratonul în Injinji (32 grame) și nu mi-am ros nimic.

Mai este o tehnologie stranie de protecție a picioarelor – tăbăcirea.

Da-da, picioarele sunt tăbăcite la fel ca o scurtă de piele. Una dintre rețetele simple – să faci băițe cu suc de lămâie în fiecare zi, începând cu o lună înainte de cursă. Pielea devine mai aspră și nu este afectată de frecare. Asta teoretic. Practic – acele 90 de procente care suferă din cauza bătăturilor. Cred că ei toți au încercat să-și salveze tălpile, mulți dintre ei prin tăbăcire.